Intotdeauna am avut intrebari pe care am ezitat sa mi le pun, sau pur si simplu, nu mi le-am pus pentru ca le stiam raspunsul deja. Toata fraza precedenta este o contradictie. Daca stiu raspunsul unor intrebari care numai pe mine m-ar putea privi, asta inseamna ca mi le-am pus . Dar in-data ce am constientizat raspunsul, am ras exact cum rade un invins care nu vrea sa-si piarda demnitatea si ascund asta. DA, ASA ESTE. Desi numai eu stiu ce este in interiorul meu, cate emotii si batalii se bat acolo. Cu un zambet amnezic si cu ochii lucizii pacalesti chiar si cel mai bun psiholog. Este foarte usor sa te minti pe tine, cand numai tu stii ce-i in sufletul tau si iti este greu sa ii spui prietenului/prietenei tau/tale, mai ales cand nimeni altcineva nu are idee in jurul caruia punct se invarte lumea ta. De ce? Simplu! Pentru ca intre un el si o ea exista o complicitate magistrala. Si cand din atatea iubire vrei viata celuilalt. Vrei sa-l vezi pe celalalt traindu-si si vazand viata prin ochii tai. Aceasta complicitate se rupe, cand cineva de-a dreptul superior iti castiga increderea si vrea sa devina una-si aceiasi persoana cu tine. Sa tina locul celuilalt ”tu” si tu sa fi prins in iluzia cum ca traiesti in doi. Un cap gandeste pentru doua. Greu.

sufar de sindromul Africii, tulburare bipolara, paranoia.


Stii sindromul Africii? Individul nu-si gaseste locul si isi pune constant intrebari de genul ” am avut vreodata ceva numai pentru mine, un loc in care numai eu sa fiu asteptat si iubit?”.


Si sunt foarte bipolara. Oscilez intre fericire si tristete, dragoste si ura, zambet si plans.


Si totusi nu esti obligat sa suporti toate acestea.