Este foarte aiurea sa te minti pe tine insuti. Daca nici cu tine nu poti fi sincer,cum vei putea fi cu ceilalti? De ce alegem sa ne formam o masca deasupra fetei noastre reale, sa ne ascundem emotiile si adevaratele sentimente? De ce sa nu admit pe cine iubim, cat iubim si cat de mult ne lipsesc persoanele pe care ''aparent'' le-am uitat? De ce ne dorim sa fim indiferenti cand de fapt ne pasa mai mult decat credem noi? De ce sa nu ne aratam adevarata fata? De ce sa nu ne exteriorizam adevarata fata? De ce, imediat , dupa o despartire avem tendinta de a ne arunca in bratele altuia doar pentru a uita persoana iubita din trecut? NU va functiona. Toate trec .. asta e clar. Dupa parerea mea, iubirea trece daca nu este alimentata. Dar nu imediat.. Trebuie sa te implici intr-o alta relatie doar atunci cand esti complet pregatit sa iubesti cu alta persoana, fara vreun interes(personal) anume.. Sa nu mai existe nici o persoana de uitat..sau stiu eu ce. Nu.

Even though..

Probabil te-ai intrebat ca multe chestii din viata ta nu isi au rostul.. asa este. Eu nu am priceput niciodata cu ce ma ajuta pe mine algebra spre exemplu: cu ce-i egal x? Ce ma intereseaza pe mine, prietene? E egal cu cat vreau eu. Cel putin pe mine nu ma deranjeaza, atat timp cat valoarea i-o dau eu. Ajungi sa traiesti 50 de ani pe pamant si sa nu folosesti algebra. Nu-ti intra in cap. Pur si simplu dai delete fisier. Deci, avem o lume plina de deziluzii din cauza modului in care functioneaza: exista tehnologie uimitor de avansata si o folosim pentru a bombarda orase si alte lucruri urate. Noi suntem capul rautatilor. Nu-i asa ca e grozav sa fii om? Si o facem in numele libertatii: copii se semneaza pe bombe iar apoi vor sfarsii exact ca cei din Liban.

Nu e minunat sa faci fite ca nu-ti permiti a manca nu stiu ce aliment scump, sa te enervezi ca nu ti se aprinde televizorul si nu ai la ce sa te uiti noaptea asta, cand unii habar nu cum arata lucrurile astea? Nu este absolut superb ca exista oameni din ce in ce mai mari pe planeta asta in timp ce unii mor de foame? Cantatii de mancare sunt aruncate in timp ce altii traiesc de pe urma gropilor. Dar noi nu vorbim despre asta, nu ne place. Preferam sa vorbim despre lucruri care ne distrag atentia de la lucrurile importante .. pentru ca asta ni se ofera: ''OOOH uite pe Paris Hilton. OMG. CE BINE ARATA. AH STIAI CA...si-a pierdut catelul?'' . Oh cine a devenit zeita suprema? Angelina Jolie, poate fi inlocuita cu Fecioara Maria foarte usor.. in mintile unor anumiti oameni.

Si totusi.. cine e capul tuturor relelor? Nu, nu aruncati vina pe Dumnezeu, El nu este responsabil pentru greselile noastre. E o lume nebuna, nebuna pentru ca noi avem grija sa fie asa. Ganditi-va pentru o clipa cum ar fi sa incetam a crea o lume perfecta? A ne oprii a face campanii anti drog, anti-terorism s.a.m.d si sa le legalizam pe toate. Pentru moment ar fi solutia ideala de a dsitruge planeta, dar ironic este ca, incercand sa protejam planeta, noi de fapt o distrugem. Asa ca daca tot suntem diabolici, de ce sa mai fim ipocriti? Cand avem atatea solutii de distrugere rapida, dar le folosim pe cele lente. OARE DE CE?

Intotdeauna am avut intrebari pe care am ezitat sa mi le pun, sau pur si simplu, nu mi le-am pus pentru ca le stiam raspunsul deja. Toata fraza precedenta este o contradictie. Daca stiu raspunsul unor intrebari care numai pe mine m-ar putea privi, asta inseamna ca mi le-am pus . Dar in-data ce am constientizat raspunsul, am ras exact cum rade un invins care nu vrea sa-si piarda demnitatea si ascund asta. DA, ASA ESTE. Desi numai eu stiu ce este in interiorul meu, cate emotii si batalii se bat acolo. Cu un zambet amnezic si cu ochii lucizii pacalesti chiar si cel mai bun psiholog. Este foarte usor sa te minti pe tine, cand numai tu stii ce-i in sufletul tau si iti este greu sa ii spui prietenului/prietenei tau/tale, mai ales cand nimeni altcineva nu are idee in jurul caruia punct se invarte lumea ta. De ce? Simplu! Pentru ca intre un el si o ea exista o complicitate magistrala. Si cand din atatea iubire vrei viata celuilalt. Vrei sa-l vezi pe celalalt traindu-si si vazand viata prin ochii tai. Aceasta complicitate se rupe, cand cineva de-a dreptul superior iti castiga increderea si vrea sa devina una-si aceiasi persoana cu tine. Sa tina locul celuilalt ”tu” si tu sa fi prins in iluzia cum ca traiesti in doi. Un cap gandeste pentru doua. Greu.

sufar de sindromul Africii, tulburare bipolara, paranoia.


Stii sindromul Africii? Individul nu-si gaseste locul si isi pune constant intrebari de genul ” am avut vreodata ceva numai pentru mine, un loc in care numai eu sa fiu asteptat si iubit?”.


Si sunt foarte bipolara. Oscilez intre fericire si tristete, dragoste si ura, zambet si plans.


Si totusi nu esti obligat sa suporti toate acestea.

Ideea de libertate.

De-a lungul timpului, oamenii au incercat sa defineasca cum pot ei mai bine ''principiile fundamentale'' ale vietii. Unele dintre ele fiind libertatea, un cuvant, un sens, un mod de viata, un sentiment prea putin inteles.

Recunosc, mie imi place doar intelesul filozofic, si habar nu am de ce. Intotdeauna incerc sa caut justificare pentru orice lucru, insa de data asta va las pe voi sa ganditi in locul meu. In primul rand, libertatea inseamna NEVOIE DE SPATIU, MISCARE, DREPTURI, EGALITATE.

Intr-un fel sa nu fi constrans. Sa nu fi indoctrinat cu tot felul de prejudecati. Sa fi lasat in pace sa reactionezi asa cum crezi tu ca este bine si apoi, evident, sa suporti consecintele. Aici este problema.. libertatea nu inseamna iresponsabilitate. Nu inseamna ''fac ce vreau dar fara sa-mi asum''. De fapt, libertatea este cea mai mare responsabilitate a omului.

Libertatea devine mai mare si mai extinsa atunci cand oamenii din jurul nostru sunt mai liberi si mai corecti. Libertatea este un termen relativ, el nu exista tangibil, el este in raport cu relatiile dintre oameni, natura , cu noi insine. Libertatea devine un mod de actiune, un mod de a gandi. Este un drept calcat si impotriva divinitatii. Cand oare vom putea gandi liberi? Cand vom fi stapanii pe propria constiinta? De ce se incalca un drept divin? Dreptul de a fi liber arbitru. De a lua decizii pe baza unei ratiuni corecte.

Imi place sa cred ca sunt un om liber si ca sunt propriul meu lider. M-am oprit din ''munca'' de ai converti pe altii la credintele mele. Daca tot vrem sa fim liberi, atunci sa fim liberi pana la capat...

Nesuferita de mine.

V-aţi gândit vreodată cât îmi e de greu să trăiesc cu mine în fiecare zi? E aproape imposibil să nu ajung la sentimente contradictorii în legătură cu oricine, orice. Pentru că Alter Ego ăsta al meu mă obligă să gândesc. Or, dacă ajungi să gândeşti, asta înseamnă luciditate, deci scârbă faţă de tot înconjurător. Pe de altă parte, experienţa mea de viaţă, nu de invidiat btw, îmi spune că anumite lucruri nu ar trebui să ajungă la mine atât de uşor şi atât de deranjant. Sunt, poate, nişte lucruri obişnuite în lumea exterioară mie, însă prin geamul personalităţii mele, imaginea trece un pic deformată. Poate că eu percep realitatea altfel decât voi, asta nu înseamnă neapărat că a voastră e mai bună, mai corectă, mai adevărată decât a mea. În mine clocotesc cuvinte şi gesturi pe care trebuie să le suprim într-o lume cu atâtea reguli, cu atâtea limite. Iubesc ideea de libertate şi de a face ce vreau. (treabă valabilă numai în cazul meu, ceilalţi ar trebui să-şi raporteze toate acţiunile la gândurile, sentimentele şi temerile mele. trebuie menţionat faptul că dacă supuşii mei sunt ascultători, vor primi şi recompense pe măsură - pasiune pentru orice, viaţă trăită la maximum, adrenalină în certuri aparent nesfârşite, într-o viaţă anostă, sarea şi piperul - deşi nu îmi place mâncarea cu condimente, aici se potriveşte.)
Sunt o nesuferită pentru oamenii din juru-mi. Şi sunt! Că sunt sinceră şi spun cu voce tare ceea ce gândesc despre fiecare. Sunt spontană, sau eram. E greu cu mine. Îmi cer scuze în faţa celor care mă suportă în fiecare zi - dacă voi sunteţi îngroziţi de mine, din exterior, imaginaţi-vă cum trăiesc eu cu asta aici, în miezul problemei..