Cu cat ai luat bacu? Cu 4000 de euro

Traim intr-o tara de intelectuali sau pseudo-intelectuali. Nimeni nu munceste realmente in tara asta. In schimb suntem prostii cu coada sus. Pur si simplu nu facem nimic dar ne imaginam ca facem ceva si mai mult decat atat simtim nevoia sa le impartasim si altora asta. Cum? Very simplu. Cu vorbe.. fie pe mess, blog, la telefon.. Suntem goi si incapabili dar simtim nevoia sa ne umplem. Nu ma intelegeti gresit.. nu sunt toti cauza pierdute, evident mai sunt si oameni adevarati, ii gasim in piata de la obor.

Nu conteaza notele de la scoala. Te pisi pe ele. E ceva albastru pe alb de care sincer ar trebui sa te doare in p...a. Iarasi nu ne intereseaza concursurile si olimpiadele la care ai participat. Incep sa cred ca esti extrem de prost. Mergi la olimpiada ca sa ai ce te lauda? Sau? Oki. Bacu e total neinteresant. Parintii sunt ingrijorati, unii elevi plang, altii 25% au facut o supradoza de miau miau si restul se odihnesc in pace. DAR NOUA NU NE PASAAAAAAAA.

Nu ne pasa ca esti la facultate, ca stai in fatza pc ului si razi ca proasta, ca te crezi fff smechera ,ca te supraevaluezi si etcccccccccccccc.

Avem o tara plina de idioti idioate, curvari si curve, de femei puternice si fane bug mafia pana la chiloti si evident..MARI SI TARI.......

SUGETI O SUAV.VAA ROOG

God damn it.. WHO WOULD DO THAT THOUGH?

Tu cu ce te ocupi?

Eu în general mă ocup cu făcutul. Nu știu cu ce se ocupă alții de vârsta mea. Probabil ceva neinteresant. Totuși îmi place să cred despre mine, că nu sunt o pierde-vara. Nu suport să stau degeaba. Simt că ma deșir. Fie citesc, fie scriu, fie cânt. Nu înțeleg oamenii care nu vor sa faca ceva cu viața lor.

Vreau să iubesc și să fiu iubită. Doar atât. Să știu că există cineva pe acest pământ care să mă iubească. Vreau să impărtășesc acel sentiment de iubire care mă imbăta cândva. Vreau să nu mai repet greșelile din trecut. Vreau să încerc să iubesc necondiționat. Nu mai vreau să sufăr. Vreau doar să iubesc și să simt acelasi lucru. Îmi doresc.

Plângăcioasa de mine

!!!!!!!!!!!

Melancolia de primăvară

? Sunt o fire atat de complexă.. atât de duală si totuși atât de stabilă: acum râd, acum plâng, uneori rece, alteori caldă, uneori înger, alteori drac.. Și totusi, pentru că mereu există un totuși..eu aș fi rămas aceiași copila sensibilă, naivă, vulnerabilă care te-ar fi iubit și înteles în orice situație. Păcat că nu a fost reciproc. Păcat că ai dat dovadă de mai multă imaturitate ca și mine. Păcat, că te iubeam. Acum... acum nu a rămas decât amintirea ta și a lucrurilor petrecute între noi. Ele nu vor muri niciodata. Ele vor muri odata cu noi.

Voi scrie numai despre mine şi despre egoul meu nemărginit. Vă voi spune o poveste simplă dar captivantă.

Se făcea că era o data orgoliul meu şi mândria, soţ şi soţie. S-au îndrăgostit de prima dată, s-au căsătorit şi în fiecare zi, mândria cerea socoteală, iar orgoliul călca în picioare. Într-o zi orgoliul şi-a dat seama că nu mai are mult de trăit, fiind atacat se inamici prefăcuţi, aşa că împreună cu mândria au dat naştere unui moştenitor, nepăsarea. Potrivit spuselor ursitoarelor nepăsarea nu va favoriza cu nimic imperiul orgoliului însă va domni cu uşurinţă timp de mult timp, până când va decide că este timpul să se retragă.

Tot după spusele ursitoarelor, povestea asta nu are sfârşit. Dar eu mă voi asigura că are unul fericit, doar pentru mine.